În contextul extinderii rețelei de căi ferate din România sfîrșitului de secol al XIX-lea, în 1881 are loc la Mărășești joncțiunea dintre liniile ce veneau dinspre nord (de la Suceava pe valea Siretului) și vest (de la Vârciorova…București). Acest ultim segment de cale ferată de 89,9 km, inclusiv poduri, rambleee și deblee, halte și stații, a fost realizat într-un an și 8 luni (nov.1879-iul.1881).
Din păcate, în prezent, repararea podului metalic de la Vadu Pașii nu s-a putut face de mai mult de 10 ani!….Și pare că mai durează… În partea a doua a textului, voi aduce argumente și info despre lipsa de interes a Consiliului Județean Buzău, respectiv a președintelui său, de a repara podul acesta, deși finanțarea de 32,8 mil.lei a fost aprobată de Guvernul României încă din 2013.
Prin legea nr.591 / din 18/30 martie 1879 se declară de utilitate publică construcția căii ferate Mărășești – Buzău, iar de-a lungul liniei “toate podurile și podețele se vor face din lemn, afară însă de cazurile în unde ministerul va constatat că executarea lor în cărămidă sau alte materiale este mai economică” (art.9). Măsura utilizării lemnului pentru realizarea podurilor s-a bazat pe considerente financiare, pentru a reduce valoarea investiției. Finalizarea lucrărilor căii ferate era stabilită pentru 1 noiembrie 1880. Executarea lucrărilor nu a fost începută imediat, ci abia în 15/27 noiembrie 1879, iar întrucât “…guvernul în scopul de a realiza toate economiile posibile și a asigura totodată lucrărilor o execuției solidă, a căutat a proceda în angajarea lor, pe bază de proiecte detaliate și bine întocmite …de a cunoaște în mod definitiv, costrul lucrărilor ce nu va întrece suma autorizată prin legea din 14 martie 1879”, acest demers a determinat decalarea termenului finalizării lucrărilor până la 1 iulie 1881 Suma de 9 milioane lei inițial prevăzută nu a fost depășită, cheltuielile de realizare fiind de 6,5 mil.lei.
Calea ferată a fost dată în circulație la 1/13 iunie 1881 pentru traficul de călători, respectiv la 1/13 septembrie pentru traficul de marfă. Inaugurarea liniei a avut loc la 18/30 octombriei 1881. De-a lungul celor 89,9 km de linie erau 77 poduri și podețe executate din lemn (dintre care 8 poduri mari, ce totalizau 1325 m și aveau deschideri de 10-15 m). Podul peste Buzău de la Vadu Pașii, lung de 360 m, avea 24 deschideri de 15 m. Menționăm că după finalizarea acestui tronson de cale ferată, lemnul nu a mai fost utilizat decât întâmplător la lucrări provizorii sau pentru urgențe.
În februarie 1884, ing.Anghel Saligni este numit în fruntea “Serviciului de Poduri”, structură înființată cu scopul reconstrucției podurilor de lemn. În această calitate va începe un vast program de înlocuire a podurilor din lemn de pe linia Buzău- Mărășești (podurile de peste râurile Buzău, Rm.Sărat, Rîmna, Milcov, Șușița și Putna). Podului de peste râul Buzău avea șase deschideri de câte 54 m.
Acest pod a fost utilizat ca pod feroviar până în septembrie 1928 când a fost dat în exploatare podul din beton din imediata vecinătate. Șinele podului de fier au fost demontate, peste grinzile metalice fiind instalate grinzi transversale de lemn. Podul a fost deschis circulației pietonale și mijloacelor de tracțiune, iar paralel cu calea ferată a fost amenajat un drum, situat parțial pe vechiul debleu feroviar și conectat la străzile din satul Vadu Pașii prin lărgirea potecii și realizarea vadului ce cobora șcarpa de la malul câmpului (Câmpia Râmnicului) pe care este situat satul Vadu-Pașii, către lunca Buzăului în continuarea uliței Orașului.
Revin cu info despre (non)actiunile Consiliului Judetean si altor autoritati publice pentru repararea podului!… 