În 1936 Gh. Vîrtosu , analizând particularitățile locuirii din zonele periferice și mecanismelor planificării urbane, aprecia că „Bucureştiul este o victimă a politicii”. Astfel, concluziile sale privind noile cartiere periferice rezultate din inițiative private de extindere a oraşului prin parcelări, lipsite frecvent de utilităţile necesare, evidențiau că : primăriile, în special cele din comunele suburbane, aplicau cu multă fantezie regulamentele ; conducerea primăriilor fiind de ordin politic, face din nevoia captării de simpatie a cetăţenilor tot felul de derogări, păsuiri şi îngăduinţi ; jandarmii nu sunt nici energici, nici incoruptibili, iar personalul de control este insuficient ca număr.
Lucrurile erau cu atât mai grave cu cât, spunea Gh.Vîrtosu, Capitala “reprezintă sau mai bine zis materializează cele mai înalte aspirații și cele mai permanente năzuinți ale unui neam. Căci o Capitală nu este numai o reședință regală, sediul Guvernului etc. ci locul unde cetățenii din toate părțile țării trebuie să găsească simbolul unei solidarități naționale. Ori este știut în legile urbanismului, că un oraș, cel puțin un oraș modern, care are pretențiile unui mare viitor, trebuie să se organizeze din afară înăuntru pentru a evita în viitor marile conflicte sociale care se pot ivi din insuficiența gopodăriei unui oraș cu pretenții democratice”. …Recapitulând, spunea Gh.Vîrtosu, „ne simțim îndreptățiți a ne pune următoarea întrebare care ne pare absolut logică. Ce au făcut autoritățile la București?”
Evident, veți spune că realitatea prezentată este cea de acum 80 de ani! Da, dar cred că multe dintre cele spuse sunt încă realități ale anului 2016. Cum este posibil oare? În primul rând legislația privind organizarea administrativ-teritorială și funcționarea administrației publice locale, dar și incoerenta aplicare a normelor de planificare au făcut ca Bucureștiul de azi să fie cel puțin 7-București și nu unul singur – Capitală europeană puternică, atractivă și competitivă economic regional, susținută de o zonă metropolitană dinamică, conectată, accesibilă și oferind un standard de viață de calitate.
Dar, ca să încep cu concluziile, eu cred că nicio soluție propusă, chiar cu bună credință, de candidații lansați în cursa electorala pentru Primăria Capitalei sau pentru cele 6 Sectoare pentru dezvoltarea durabilă și predictibilă, creșterea competitivității economice, îmbunătățirea condițiilor de viață (incluzând aici și problemele de poluare, trafic și accesibilitate a spațiului urban) nu poate fi realistă și aplicabilă în contextul legislației actuale menționate. Problemele grave nu sunt neapărat în repartiția competențelor privind asistența socială unde normele sunt funcționale și nu se incomodează în aplicare între Municipalitate și sectoare, ci în cazul competențelor adminsitrative “spațializate”, acelea care crează cadrul de viață și contextul teritorial al dezvoltării și competitivității economice a orașului și regiunii (planificare urbană, proiecte urbane de regenerare și reconversie funcțională, locuire, infrastructura si echipamente edilitare, gestiune și dezvoltare de spații verzi, monumente istorice și zone protejate construite etc.). Nu voi detalia acum, dar amintesc faptul că toate aceste competențe/responsabilități sunt date de lege atât Primăriei Generale, cât și celor de Sectoare, fără să existe însă totdeauna un cadru ferm de coordonare a acestor entități adminsitrative.
După 1989, când s-a modificat relația de subordonare administrativă a sectoarelor în raport cu Primăria Generală a Municipiului București, norma juridică nu a creat premisele cooperării și complementarității în responsabilități și acțiuni, ci o autonomie administrativă generatoare de disfuncții și acțiuni divergente între PMB și Sectoare ! În plus, din dezinteresul față de București, teritoriul acesta a fost ciuntit încă din 1948 (act confirmat în 1990 și următorii) de câteva zone care istoric au fost parte a funcțională a orașului (zona Voluntari, Apărătorii Patriei, Chiajna), iar de teama “primarilor care i-au trimis în parlament și care le asigură relația și sprijinul în circumscripție”, parlamentarii noștri nu au avut curajul deciziei în privința instituirii și funcționării de facto a zonelor metropolitane.
În practică, pe anumite segmente de activitate (planificare urbană, spre exemplu), Primăria Generală nu reușește să aibă control sau măcar informații relevante, despre deciziile în materie ale sectoarelor (număr și specific autorizări de construire, derogări eventual de la PUG, sectoarele modifică în mod legal prevederil PUG, fără o consultare prealabilă a PMB, unele dau autorizații în zone protejate construite etc.). Reamintesc faptul că atributele PMB privind PUG sunt în legea amenajării teritoriului și urbanismului (lege ordinară), dar legea 215/2001 a administrației publice locale (lege organică) instituie dreptul sectoarelor de a iniția și implementa PUZ-uri de sector? Care este logica acestei fragmentări a deciziei și dublei comande? În infrastructură, spre exemplu PMB gestionează marile bulevarde, iar primăriile de sector straduțele adiacente acestora ș.a.m.d.
De asemenea, Marele Buget al Bucureștilor se împarte: doar 40% din buget este gestionat de CGMB, restul pleacă spre sectoare! Iar din banii CGMB se acoperă mai întâi subvențiile pentru RADET și RATB, banii pentru A.F.I. (un altă zonă cețoasă a adminsitrației bucureștene, asupra căreia vom reveni curând), iar cu ce îți rămâne ce proiecte semnificative să mai faci? Iar sectoarele, în afara faptului că au responsabilități mai ușor de operaționalizat, cheltuie bani publici pe elemente mai puțin necesare sau chiar inutile în raport cu marile nevoi structurale ale orașului (panseluțe, arbori ornamentali, mobilier stradal în exces, plăcuțe cu nume de străzi cu design și culori diferite față de restul sectoarelor), chiar reușesc să aibă excedent bugetar… Și toate acestea urmând litera legii! …
Iar Bucureștiul în ansamblul său… V-ați întrebat de ce suntem singura capitală europeană fără legătură suplă, feroviară sau metrou, cu aeroportul? De ce nu avem niciun proiect de regenerare urbană și de ce aven atâtea ruine sau construcți delabrate? De ce avem o Cathedral Plaza ilegală în inima unei zone aglomerate, de ce pentru a ajunge în zona Pipera, angajații firmelor creatoare de plus-valoare economică (din care rezultă venituri la bugetul local și de stat) trebuie să îndure în fiecare zi ore în șir un trafic pe două benzi, incluzând adesea și linia de tramvai? De ce în fiecare dimineață și seară fluxurile nesfârșite traverseză Piața Unirii, deși acestă zone accesibilă transportului public (metrou) ar fi putut fi un pol economic al orașului (vezi terenul de 11 ha neolosit al perimetrului Esplanada, fost Cântarea României, de pe Bulevadrul Unirii)? De ce nu avem o stație de epurare eficientă, de ce nu avem o infrastructură de transport periferică funcțională, de ce parcelările de la marginea orașului sau din zona periurbană sunt nechipate edilitar, de ce nu avem o zonă metropolitană funcțională, de ce aven ruine industriale în zone accesibile centrale și pericentrale, iar bucureștenii cu oarecare dare de mână care doresc o locuință decentă pe pământ, cu curte, trebuie să cumpere terenuri neechipate de la speculatori imobiliari? Toate aceste probleme nerezolvate, accentuate în 26 de ani, au legătură directă cu o legislație incompletă sau strâmbă! Bine ca Bucureștii au reușit să omologheze cel mai mare cârnat din lume !…
Bucureștii de azi sunt victimele incoerenței legislației în materie, iar prin lipsa de activitate de reglementare prin care să armonizeze și să creeze norme, prin care să elimine contradicții și/sau suprapuneri de responsabilități în adminsitrarea și planificarea spațiului urban, deputații și senatorii post-comuniști sunt vinovații pentru starea actuală a orașului (Cinstit este să amintim încercarea deputatului Vasile Gherasim de a promova o Lege a Capitalei în prioada 2008-2012)! Tocmai de aceea, consider că orice candidatură a unui parlamentar, de astăzi sau din trecut, la o funcție de demnitate publică în București este un alt semn de dispreț al acestuia/acestora față de bucureșteni și București! Prin lipsa lor de acțiune, problemele (și cheltuielile) orașului nu s-au rezolvat, ci s-au accentuat! Nu poți tu, candidat care nu ai făcut nimic pentru București anterior declararii intenției de a candida, să promiți acum proiecte și viziuni (mai ales dacă vii din zona cu majoritate de 70% USL în legislativul 2012-2016)! Ai fi putut să faci și nu ai făcut nimic! Nu poți spune că vei face, când tu nu știi cum funcționează orașul, zona sa de influență (metropolitană) și segmentele sale! Căci oricine cunoaște orașul știe disfuncțiile sale, iar parlamentarii implicați și conectatți la viața și problemele Bucureștiului ar fi putut să propună numeroase proiecte de acte normative pentru ameliorarea acestor disfuncții!
Stimate candidat, nu vreau să îți mai permit să mă minți cu privire la ce vei face, atâta timp cât parcursul tău profesional, probat de obiectul și calitatea inițiativelor legislative în materia administrării, planificării durabile și dezvoltării sociale și economice a Bucureștiului, nu dovedește interes față de problemele urbei! Dacă nu ai făcut nimic, înseamna fie că nu te pricepi, fie că nu poți și nu înțelegi, fie că agenda ta nu corespunde agendei publice a Bucureștiului! Nu cred că mai putem accepta să mai auzim (după alegeri, desigur!!) „nu se poate…legea nu permite…noi vrem, dar primarii și consiliile locale de sector…” de la personaje care au fost în poziții de a face ca lucrurile să meargă!
Mai departe depinde de fiecare dintre noi ce alegem, dar și de oferta de personaje politice noi care se vor pune la dispoziția cetățenilor electori! Că bine le zicea Gh.Vîrtosu: «Lipsa de autoritate rămâne însă aici ca şi în alte domenii de organizare a capitalei un punct nevralgic în deosebi de dureros », iar în cele mai multe cazuri « cetăţeanul nostru în loc de a fi considerat un om care trebuie educat şi forţat să se supuie unor legi, unor regulamente, şi unor uzanţe de care tot el să tragă folosinţă, cetăţeanul nostru este considerat un alegător care trebuieşte menajat » uitându-se că « organizarea unui oraş este un act continu de autoritate ».
Adevărată și tristă realitate, coane Iancule, dar eu cu cine să votez!… Așteptăm opinii și soluții!