La începutul secolului trecut, politicienii vremii au ascultat sfatul specialiștilor și au reglementat accesul la locuințe de calitate (asa numitele « locuinte ieftine » sau « locuinte economice » construite de comuna urbana Bucuresti sau intreprinderi, via SCCL Bucuresti). Cincinat Sfintescu participase cu un an mai inainte la primul congres european pentru locuinte sociale de la Viena, iar in anul urmator …s-a pus in practica, cu respectarea terminologiei specifice, « înlesnirea procurări de locuinte ieftine și sănătoase populațiunii nevoiașe a Capitalei” … Citește mai departe
De 1 Mai – pe strada Armindenului din cartierul Primăverii
DEX on-line zice : ARMÍNDEN, armindeni, s. m. Nume popular al zilei de 1 Mai (ziua prorocului Eremia, considerată ca început al primăverii); sărbătoare populară de primăvară (ținută la 1 Mai). ♦ Pom sau ramură verde care se pune în ziua de 1 Mai la poarta, ușa sau ferestrele caselor. – Cf. sl. Ieremiinŭ, -dĭnĭ „ziua [sfântu]lui Ieremia”.
Pasionatul de București zice : în perimetrul în care astăzi se află cartierul Primăverii în perioada interbelică era locul de petrecere și ieșit la iarbă verde (din afara orașului) al bucureștenilor de “Armindeni” (1 Mai). De unde și numele străzii!! Citește mai departe
2 aprilie – 153 de ani de la intrarea în vigoare a Legii de organizare a comunelor urbane și rurale, dar și 150 de ani de “Ce-ți dorescu eu ție, dulce Românie”.
2 aprilie – 153 de ani de la intrarea în vigoare a Legii de organizare a comunelor urbane și rurale (Legea nr. 394/1864 pentru comunele urbane și rurale), dar și 150 de ani de “Ce-ți dorescu eu ție, dulce Românie” (în 1867, Mihai Eminescu a publicat, în Familia, poemul “Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie”). Citește mai departe
Despre fondatorul stațiunii și soclul statuii lui Grigore c.Monteoru
Am profitat de vizita recentă la Sărata Monteoru pentru a căuta urmele fondatorului stațiunii: Grigore Monteoru. Este unul dintre personajele economice si politice foarte importante ale Buzăului (povestea sa socio-rezidențială o gasiți mai jos, extras din “Bucureștiul în locuințe și locuitori”).I-am căutat statuia…de fapt soclul statuii sale, deoarece în 1948 reprezentanții puterii populare au încercat să îl scoată din istorie și memoria colectivă, distrugând statuia, transformând conacul în sanatoriu, iar ulterior tabără de pionieri, demolând cazinoul și modificând confirgurația parcului băilor.
Soclul a supraviețuit prin minune! Eu l-am gasit grației lui Cezar Buterez (merci!)!
Destinul unui filosof român – Constantin Rădulescu-Motru
Astazi am trecut pe Bulevardul Ferdinand și fiind luna martie, mi-am amintit de destinul lui Constantin Radulescu-Motru (foto 1)! Citește mai departe
Vulnerabilitățile normative si instituționale ale Bucureștiului – între vorbe (teorie, legi…) și fapte (capacitate operațională și asumare instituțional-administrativă…)
Teoretizând despre vulnerabilități în vremuri liniștite…
Vulnerabilitatea urbană este cel mai adesea analizată doar din perspectiva pericolului de prăbușire a clădirilor la seisme. Dar vulnerabilitatea orașelor/teritoriilor nu trebuie limitată doar la această categorie de riscuri. Vulnerabilitatea este în primul rând expunerea fizică la un pericol, apoi o anumită fragilitate în raport cu acest eveniment și în cele din urmă lipsa de cunoaștere a modului în care o societate/o organizație să se comporte în caz de dezastru. Cuvântul este derivat din vulnerabilitate vulnerabilă, de la “vulnerabilis” în limba latină “vulnerare” care înseamnă “rănit”, care poate fi rănit, să fie afectat de un pericol extern. Prin extensie, este sinonim cu fragilitate în raport cu o amenințare. Citește mai departe
Destinul conacelor și moșierilor din România – noaptea de 2/3 martie 1949
În noaptea de 2/3 martie 1949, la ora 2, echipe de activişti şi securişti au scos din casele lor (rareori palate, de cele mai multe ori conace de ţară, semănând cu nişte locuinţe mai răsărite, dar și conace medievale – mai ales în Transilvania și Banat) peste 4375 de familii din mediul rural, totalizând peste 9250 de membri. Noaptea ca Hoții ! Citește mai departe
România – între politici funciare urbane absente și valorificări de drepturi litigioase
Scriu/spun de ani buni ca Romania este singura tara din UE (si nu numai) fara legislatie care să favorizeze realizarea de politici și rezerve funciare, precum si aplicarea dreptului de preempțiune urban.
Toti șmecherii de la manetele puterii de 27 de ani, indiferent de culoare, au avut grijă ca aceste instrumente juridice și operaționale să nu se legifereze pentru ca terenurile lor urbane (obținute pe căi diverse, cel mai adesea legale) să poată fi valorificate pe o piață imobiliară slab reglementată și puternic speculată și controlată! Citește mai departe
11 februarie – ziua în care un om politic român a acceptat să plece, pentru binele și progresul țării!
S-a întâmplat în 1866 și este vorba de Alexandru Ioan CUZA, dar dacă vi se pare că exemplul ar trebui să fie cunoscut politicienilor și votanților contemporani nouă, va rog citiți mai departe !….
La alegearea sa, în ianuariei 1859 Cuza a fost pus să jure că va abdica după 7 ani de domnie [n.n. adică în ian.1866] pentru a lăsa tronul unui „prinț străin dintr-o țară nemegieșă cu România” [n.n.megieș = vecin], precum se cerea într-una din prevederile divanelor ad-hoc din 1857. Cum termenul stabilit trecuse, în noaptea de 11 februarie 1866, Alexandru Ioan Cuza a fost forțat să abdice și să părăsească țara. Pe actul iscălit de Cuza scria: „Noi, Alexandru Ioan I, conform dorinței națiunii întregi și angajamentului ce am luat la suirea pe Tron, depun astăzi, 11 februarie 1866, cârma guvernului în mâna unei Locotenențe Domnești și a Ministrului ales de popor“. Citește mai departe
Despre arborii urbei în iarna lui 1917 și cea din 2017
În anumite privințe, îmi pare că suta de ani ce ne desparte de vremea Marelui Război nu ne-a făcut să progresăm / să ne schimbăm foarte mult!
Ca și în urmă cu o sută de ani, în 1917, iarna în București a fost geroasă ! În contextul regimului strict impus de ocupația germană, a existat și o accentuată criză de lemne de foc, fapt care a determinat populația să valorifice și să pună pe foc garduri, lemnăria clădirilor în construcție și …să taie toți arborii din Cișmigiu !
Ieri , 30 ian.2017, am constatat că pe str.Carol Knappe au fost tăiați 3 castani , tăiați discret la adăpostul nopții și nepăsării generale ! Citește mai departe