În recenta sa intervenția media, domnul ministru tehnocrat Dîncu ne-a vorbit despre reforma funcției publice. Foarte bun subiect! Este următoarea sa prioritate, după ce pe celelalte (care?) le-a îndeplinit! Ca unul care are o diplomă de INA și una de ENA, îmi permit să am o opinie în materie!
Vorbele domnului ministru tehnocrat Dîncu despre funcționarii publici au sunat cam ca ale unui personaj care deschide o carte despre țărani și revolta acestora scrisă de un alt bistriț’năsăudean în secolul trecut : “-D-voatră nu cunoașteți țăranul [n.n. funcționarul] român, dacă vorbiți așa! Ori îl cunoașteți din cărți și din discursuri, și atunci e mai trist, fiindcă vi-l închipuiți martir, când în realitate e numai rău, prost și leneș” …și îți trebuie doi ani ca să îl dai afară, mai zice domnul Dîncu.
Apoi urmează statistici, elemente de disfuncționalitate a ierarhiilor funcționale și elemente de reformă! Cu unele sunt de acord cu altele nu! Din păcate, domnul Dîncu nu ia destul de în serios reforma funcției publice și construirea unei INA după chipul ENA franceze. Spun asta deoarece, dacă îl interesa cu adevărat modelul ENA și o nouă INA, ar fi participat la reuniunea cu reprezentanții veniți pe banii lor de la Paris și Strasbourg la MDRAP pe 17 mai a.c. (vezi comunicatul de pe situl ministerului), ar fi pus întrebări, ar fi deschis piste de analiză serioasă! Ceea ce nu dă bine pentru un tehnocrat care spune că vrea să facă reformă!…
O reformă a funcției publice este necesară! Cu asta sunt de acord. Dar, domnule ministru, veți vedea că reforma dvs va ține până în momentul în care PSD va reveni la putere și când va da o ordonanță de urgență prin care va schimba nume de ministere / instituții și va reorganiza structurile acestora, va elibera din funcție persoane care au obținut anterior funcții diverse prin concurs pentru a face loc “apropiaților casei” sau a “prietenilor / prietenelor din local / copilărie”…, va disponibiliza persoane care nu plac noii orânduiri și va face ca instituția să joace cum îi cântă psd-istul temporat ministru (sau persoana, adesea funcționar public, care are delegare de atribuții ale ministrului titular). Deja vu, deja vecu…
După un timp, se va demonstra că OUG emisă nu este constituțională (vezi OUG nr. 77/2013 declarată neconstitutională prin decizia Curţii Constituţionale a României nr. 55/2014), iar funcționarii afectatați de aceste decizii arbitrare vor da în judecată înstituția, nu persoanele care au orchestrat totul, vor cîștiga procese, vor primi compensații financiare plătite din banii tuturor, nu a celor doi-trei vinovați de fapt și știuți de toți, unii se vor scârbi de această mocirlă de interese de grup de cumetrii politico-economice și vor pleca! Alții se vor întoarce, dar nu își vor mai regăsi entuziasmul de a face din profesie, pasiune și din activitățile curente, provocări profesionale motivante! Vor veni la serviciu 8 ore, cu cumințenie și fără elan, pentru că au nevoie de salariul acela ca să își poată plăti ratele și întreține familia! Și astfel, funcționarul public se demotivează, nu mai este creativ, eficient, performant și combatant pentru binele public! Nu are chef să dea semne de interes față de înaintare în carieră și ierarhie, că se poate trezi chiar și cu o “mobilitate” prevăzută de lege în alt oraș al țării…
Când plin de entuziasm am devenit funcționar public în 2007, un domn director cu experiență și bune intenții m-a avertizat: “Dacă vrei să îți păstrezi postul obținut, să nu ai inițiative! Căci, dacă vor fi bune și un superior le va pune în aplicare, înseamnă că poți și ți se vor cere și mai multe lucruri să faci! Nu vei mai avea liniște … Dacă iese rău, tu vei fi de vină și vei plăti pentru asta! Să faci ce ți se cere, nici mai mult, nici mai puțin! Atât cât să fie bine și să nu ieși în evidență: nici în bine, nici în rău! ” În 2013 când mi-am încheiat activitatea (post desființat prin OUG nr. 77/2013…) verdictul dat de o doamnă recent venită în oraș și instituție a fost că “sunteți o persoana competentă, dar mult prea vizibilă!…” Și gata! Capitolul s-a încheiat!…
Pentru ca aceste realități să nu se mai repete, iar administrația să fie ce așteptăm cu toții, apreciez ca necesară reforma de fond și formă a funcției publice și instituțiilor sale!