Realitatea zilei și promisiunile candidaților din acest sezon m-au obligat să mă întorc la o carte foarte bună și utillă despre București: Primarii Bucureștilor (1864-1949) de Ion Vitan! Introducerea este o excelentă sinteză a evoluției funcției publice de Primar/Primar general, a evoluției administrative teritoriale a Bucureștiului, dar și a principalelor realizări a edililor bucureșteni din perioada studiată. Istoria aceasta a Bucureștiului trebuie cunoscută, pentru a reaminti candidaților de azi faptul că viața Bucureștiului nu începe cu ei!
Prezentarea cronologică a primarilor permite identificarea contextelor politice, econmice și juridice în care s-au realizat operele edilitare care au modelat orașul, greutățile întâmpinate în aplicarea măsurilor promise! Cu toate acestea, cu consecvență și responsabilitate, acești primari au construit “Micul Paris”, cosmopolit și inedit, cu palate, bulevarde, parcuri și clădiri publice de ținută europeană, în care existau totuși mahalale extinse lipsite multă vreme de minima infrastructură edilitară! Sunt convins că toți candidații anului 2016 au citit cartea domnului Ion VITAN, iar exemplele înaintașilor lor le-au călăuzit gândurile, atitudinile și promisiunile, le-au permis să se compare și să se identifice poate cu unul sau altul dintre ei.
Spune Ion Vitan că “În lunga perioadă dintre 1864 și 1949 când administrația Bucureștilor a avut în frunte primari, și din 1926, primari generali (Anibal Teodorescu fiind cel dintâi Primar General al Bucureștiului), aceștia și-au îndeplinit cu conștiinciozitate mandatele edilitaro-gospodărești, chiar dacă au fost aleși sau numiți după criterii politice. Nu au existat scandaluri sau alte probleme de corupție grave. Primarii Capitalei nu au fost oameni de afaceri, ci oameni politici, doctori, juriști, profesori universitari, generali, iar mandatele lor au fost duse rareori până la capăt, din pricina schimbărilor politice. Nu a existat niciodată acuzația că și-ar fi folosit funcția pentru promovarea propriilor interese economice, iar demisiile de onoare, atunci când nu erau de acord cu cererile Guvernului sau din alte motive care lezau principiile erau destul de dese”.
Pe mulți dintre ei memoria urbană, prin intermediul odonimelor, îi celebrează și azi: Pake Protopopescu, Constantin F. Robescu, Filipescu, Demetru I. Dobrescu, Gheorghe Manu, Ion Câmpineanu. Alții au ramas anonimi în timp, deși rezultatele lor edilitare sunt memorabile. Iar alții și-au donat averea pentru utilizarea lor sau realizarea de bunuri de interes public (grădinițe, școli, azile pentri copii orfani etc.), fără a cere ca numele lor să fie înscris pe plăci comemorative…. (vezi, spre comparație, suma de panouri cu numele lui Oprescu, Onțanu, Chiliman… la orice investiție facută de Primării din banii publici…). Unul dintre exemple este cel al primarul Eftimie Diamandescu, primar al Bucureştilor de la 1870, care a lăsat prin testament Primăriei oraşului Bucureşti casele sale din strada Primăverii nr. 27 (în prezent str. D. I. Mendeleev – vezi foto), pentru o şcoală, iar Azilului care îi va purta numele, moşia Bălăceanca din Ilfov. Casa din București găzduiește în prezent o gradiniță! Mulțumim, domnule Diamandescu!
Restul este în carte!…
Vitan I., 2009, Primarii Bucureştilor 1864-1949, Editura Didactică şi Pedagogică, București