Bucureștiul meu, Guvernanță urbană și teritorială, Locuire în România

La începutul secolului trecut, politicienii vremii au ascultat sfatul specialiștilor și au reglementat accesul la locuințe de calitate (asa numitele « locuinte ieftine » sau « locuinte economice » construite de comuna urbana Bucuresti sau intreprinderi, via SCCL Bucuresti). Cincinat Sfintescu participase cu un an mai inainte la primul congres european pentru locuinte sociale de la Viena, iar in anul urmator …s-a pus in practica, cu respectarea terminologiei specifice, « înlesnirea procurări de locuinte ieftine și sănătoase populațiunii nevoiașe a Capitalei” … Citește mai departe

Bucureștiul meu, Date, locuri și fapte, Guvernanță urbană și teritorială, Locuire în România

DEX on-line zice : ARMÍNDEN, armindeni, s. m. Nume popular al zilei de 1 Mai (ziua prorocului Eremia, considerată ca început al primăverii); sărbătoare populară de primăvară (ținută la 1 Mai). ♦ Pom sau ramură verde care se pune în ziua de 1 Mai la poarta, ușa sau ferestrele caselor. – Cf. sl. Ieremiinŭ, -dĭnĭ „ziua [sfântu]lui Ieremia”.

Pasionatul de București zice : în perimetrul în care astăzi se află cartierul Primăverii în perioada interbelică era locul de petrecere și ieșit la iarbă verde (din afara orașului) al bucureștenilor de “Armindeni” (1 Mai). De unde și numele străzii!! Citește mai departe

Date, locuri și fapte, Locuire în România

Am profitat de vizita recentă la Sărata Monteoru pentru a căuta urmele fondatorului stațiunii: Grigore Monteoru. Este unul dintre personajele economice si politice foarte importante ale Buzăului (povestea sa socio-rezidențială o gasiți mai jos, extras din “Bucureștiul în locuințe și locuitori”).I-am căutat statuia…de fapt soclul statuii sale, deoarece în 1948 reprezentanții puterii populare au încercat să îl scoată din istorie și memoria colectivă, distrugând statuia, transformând conacul în sanatoriu, iar ulterior tabără de pionieri, demolând cazinoul și modificând confirgurația parcului băilor.
Soclul a supraviețuit prin minune! Eu l-am gasit grației lui Cezar Buterez (merci!)!

Citește mai departe

Bucureștiul meu, Guvernanță urbană și teritorială, Locuire în România

Vulnerabilitățile normative si instituționale ale Bucureștiului – între vorbe (teorie, legi…)  și fapte (capacitate operațională și asumare instituțional-administrativă…)

Teoretizând despre vulnerabilități în vremuri liniștite…

Vulnerabilitatea urbană este cel mai adesea analizată doar din perspectiva pericolului de prăbușire a clădirilor la seisme. Dar vulnerabilitatea orașelor/teritoriilor nu trebuie limitată doar la această categorie de riscuri. Vulnerabilitatea este în primul rând expunerea fizică la un pericol, apoi o anumită fragilitate în raport cu acest eveniment și în cele din urmă lipsa de cunoaștere a modului în care o societate/o organizație să se comporte în caz de dezastru. Cuvântul este derivat din vulnerabilitate vulnerabilă, de la “vulnerabilis” în limba latină “vulnerare” care înseamnă “rănit”, care poate fi rănit, să fie afectat de un pericol extern. Prin extensie, este sinonim cu fragilitate în raport cu o amenințare. Citește mai departe

Date, locuri și fapte, Guvernanță urbană și teritorială, Locuire în România

Destinul conacelor și moșierilor din România – noaptea de 2/3 martie 1949

În noaptea de 2/3 martie 1949, la ora 2, echipe de activişti şi securişti au scos din casele lor (rareori palate, de cele mai multe ori conace de ţară, semănând cu nişte locuinţe mai răsărite, dar și conace medievale – mai ales în Transilvania și Banat) peste 4375 de familii din mediul rural, totalizând peste 9250 de membri. Noaptea ca Hoții ! Citește mai departe

Bucureștiul meu, Guvernanță urbană și teritorială, Locuire în România

Scriu/spun de ani buni ca Romania este singura tara din UE (si nu numai) fara legislatie care să favorizeze realizarea de politici și rezerve funciare, precum si aplicarea dreptului de preempțiune urban.
Toti șmecherii de la manetele puterii de 27 de ani, indiferent de culoare, au avut grijă ca aceste instrumente juridice și operaționale să nu se legifereze pentru ca terenurile lor urbane (obținute pe căi diverse, cel mai adesea legale) să poată fi valorificate pe o piață imobiliară slab reglementată și puternic speculată și controlată! Citește mai departe

Bucureștiul meu, Date, locuri și fapte, Guvernanță urbană și teritorială, Locuire în România

În 27 decembrie 1989 era publicat Decretul-lege nr.1 / 1989 prin care Consiliul Frontului Salvarii Nationale a decretat abrogarea a 13 legi, decrete si alte acte normative emise de fostul regim dictatorial, “acte normative cu un profund caracter nedrept şi contrare intereselor poporului român”, dintre care 3 acte normative aveau legatură cu domiciliul şi planificarea (sistematizarea) urbană şi teritorială :
– Legea nr. 58/1974 privind sistematizarea teritoriului şi localităţilor urbane şi rurale;
– Decretul nr.56/1978 privind organizarea Comisiei centrale de partid şi de stat pentru sistematizarea teritoriului şi localităţilor urbane şi rurale şi a comisiilor locale de sistematizare.
– Decretul nr.68/1976 privind schimbarea domiciliului din alte localităţi în oraşe declarate potrivit legii oraşe mari.
Citește mai departe

Bucureștiul meu, Date, locuri și fapte, Guvernanță urbană și teritorială, Locuire în România

Bucureștiul în locuințe și locuitori

…de la începuturi până mai ieri (1459-1989) – Bogdan Suditu, Editura Compania, 2016

Orice oraş mare se povesteşte mereu. Povestea, făcută pentru unii din fotografii sau filme, iar pentru alţii din documente, anecdote şi destine strânse în volume, rămâne fatal parţială şi cere completări, explicaţii, note de subsol. Capitala ca spaţiu al locuirii (nu scenă a evenimentelor, nu colecţie de edificii, nu Târg al Moşilor…) e însă o cale sigură de a agrega informaţii despre oameni şi locuri, energii şi interese vitale care au construit deopotrivă ziduri şi moduri de a fi. Înţelegem „totul” aflând CINE şi CUM s-a instalat în Bucureşti, DE CE s-a mutat, UNDE şi CÂND a plecat de acolo. O astfel de poveste „interdisciplinară” ne poate spune doar cineva care ştie geografie umană şi administraţie publică, înţelege urbanism, economie şi finanţe, pune cap la cap istorie şi recensăminte, legi şi reglementări, statistici şi registre, răsfoieşte reviste, citeşte memorialistică şi urmăreşte actele de guvernare propriu-zise dincolo de discursul oficial. Marele oraş, Bucureştiul, apare astfel ca un campion al schimbării – plin de farmece şi traume, cu eroi şi hoţi, cu visători, şmecheri şi multe milioane de supravieţuitori. Citește mai departe