DEX on-line zice : ARMÍNDEN, armindeni, s. m. Nume popular al zilei de 1 Mai (ziua prorocului Eremia, considerată ca început al primăverii); sărbătoare populară de primăvară (ținută la 1 Mai). ♦ Pom sau ramură verde care se pune în ziua de 1 Mai la poarta, ușa sau ferestrele caselor. – Cf. sl. Ieremiinŭ, -dĭnĭ „ziua [sfântu]lui Ieremia”.

Pasionatul de București zice : în perimetrul în care astăzi se află cartierul Primăverii în perioada interbelică era locul de petrecere și ieșit la iarbă verde (din afara orașului) al bucureștenilor de “Armindeni” (1 Mai). De unde și numele străzii!!

Cartierul Primăverii, ocupat de nomenclatura comunistă în 1948, a fost la origine una dintre parcelările UCB (Uzinele Comunale Bucureşti). Parcelarea, delimitată de str.Herăstrău, Armindenului, Jean Monnet şi Bdul Mircea Eliade, făcea parte din zona mai mare parcelată în 1932 de Banca Marmorosch-Blanck în cartierul Jianu-Bordei. Terenul cumpărat de Societatea Gaz-Electra a Uzinelor Comunale Bucureşti a fost parcelat între 1935-1938, arhitectul Octav Doicescu fiind însărcinat cu realizarea unei parcelări pentru angajaţii societăţii. Au fost astfel realizate câteva tipuri de locuinţe unifamiliale.

Pentru arhitectul O.Doicescu, care a locuit în cartier pe Bd. Mircea Eliade nr.2, proiectul acestei parcelări a fost ocazie de realizare a unui ”sat model”, acesta făcând apel la vernacularul local pe care îl declină sub toate aspectele sale, de la casa rurală la locuinţa urbană influenţată de o moştenire comună balcanică. Micile vile, de tipologii variate, situate în grădini, au o structură limpide cu volume simple, animate de decoraţiuni fine în stuc, balcoane şi logii în lemn, coloane delicat sculptate (Popescu C., 2004, Le style national roumain, PUR, Rennes). Octav Doicescu (1902- 1981), a putut râmâne în propria casă și după ce cartierul a fost ocupat de nomenclaturiștii PRM/PCR, grație neimplicării sale politice în perioada dintre războaie și meritelor sale în modernizarea urbanistică a Bucureştiului inter și postbelic. Tot O.Doicescu a realizat și Casa Dimitrie Gusti aflata pe str. Armindeni colț cu str. Herăstrău (1939), Gusti care nu a putut râmâne în cartier…dar asta povestesc altă dată…. dacă nu ați citit deja în “Bucureștiulîn locuințe și locuitori”…