La începutul lunii, a avut loc la centrul ARCUB de la Hanul Gabroveni din București runda retur a reuniunii tehnice dintre specialiștii / funcționarii publici din domeniile planificării urbane, locuirii și asistenței sociale din Primăria Municipiului București și a celei din Paris. Evenimentul a fost conceput ca un atelier de lucru în care specialiști cu profil profesional și origini instituționale diverse (2 din cei 5 francezi erau geografi..sic!), angajați în cele două instituții menționate sau invitați ai acestora au prezentat și dezbătut problematici de actualitate referitoare la structurile, competanțele și instrumentele operaționale ale administrațiilor publice locale în domeniile menționate. Arhitectul șef al capitalei, un bun cunoscător al instituțiilor și normelor din România și Franța, a fost amfitrionul și spiritul atelierului!

Din postura mea de fost (vezi CV pe site-ul UB; așa cum spunea șahistul Anatoli Karpov, citat de Octavian Cocoș, dacă titlul de „campion mondial” îl poți pierde la un moment dat, cel de „fost campion mondial” îl vei păstra toată viața…), dar permanent interesat de tematicile atelierului, am fost invitat să particip și să susțin o prezentare despre problematica locuinței sociale în politicile de locuire din România (cei interesați găsesc aici prezentarea în format pdf).

Reuniunea a fost asemeni unui unui meci de tenis în care, pe măsură ce discuțiile tematice avansau, decalajul dintre abordările și instrumentele (tehnice și juridice) și resursele (financiare și umane) de care dispuneau cele două municipalități creștea!

În prima parte s-a discutat despre structurile administrative generale (Paris = comună urbană; București = municipiu) și relațiile acestora cu administrațiile sectoarelor, respectiv a arrondissementelor. Relativă similitudine ca organizare administrativă, dar diferențe semnificative în privința responsabilităților și acțiunilor adminsitrative, respectiv a logicilor decupajului teritorial! Alegerea consilierilor de arrondissement și a primarilor acestora intră în jocul politic clasic local, dar puterea executivă a acestora este bine structurată în așa fel încât să existe un singur Paris, nu ca la noi mai mulți București (cel puțin 7… un București General și 6 București pe Sectoare…)! În plus, ei au funcțională La Metropole du Grand Paris (o zonă metropolitană extinsă, din nou, începând cu 1 ianuarie 2016), noi avem un cadru legal care spune că “se pot constitui zone metropolitane”… deci nu s-a putut și nu avem… Avantaj ei!

Apoi s-a discutat despre structuri tehnice și personal specializat din administrația locală. La nivelul Guvernului, în Franța – trei ministere cu responsabilități asumate inclusiv prin titulatură (Ministère de l’Aménagement du territoire, de la Ruralité et des Collectivités territoriales, Ministère du Logement et de l’Habitat durable, Ministère de la Ville, de la Jeunesse et des Sports), în România – două servicii specializate dintr-o direcție din MDRAP (cca 20 funcționare din cei cca 800 ai MDRAP ; exclud structurile de gestiune a programelor guvernamentale de lucrări publice). La nivel local : la Paris – Agenție de Planificare Urbană (…cca 600 de tehnicieni organizați în echipe interdisciplinare dinamice, 50 ani de experiență și serii de date tematice până la nivel de parcelă urbană, decupaje teritorial-statistice păstrate de la un recensământ la altul încă din anii 60 care permit analize comparative ca baze pentru diagnosticul teritorial, politicile și acțiunile publice…), dar și Direcție de urbanism cu 350 de funcționari care gestionează operațiuni de renovare urbană, operațiuni funciare, elaborează și actualizează Planul Local de Urbanism (echivalentul dinamic și actualizat al PUG-ului românesc…), Planul de protecție a zonelor protejate construite, Planul Local de Locuire, acordă autorizațiile de construire, autorizează amplasarea mijloacelor de publicitate, a proiectelor de recalificare a spațiului public etc.; la București – vechile instituții de planificare/proiectare urbană (Centrul de Proiectare Urbană și Metropolitană București, Institutul Proiect București) au fost desființate sau privatizate (nu atât pentru dinamizarea activității de proiectare, cât pentru valorificarea speculativă a sediilor și terenurilor pe care acestea erau amplasate), Direcția de Urbanism are o structură similară (4 servicii: Urbanism, Autorizarea construcțiilor, Publicitate stradală și Proiecte urbane), un număr redus de funcționari (cca 30) și o partajare destul de neclară a responsabilităților în raport cu direcțiile omoloage de la nivelul Sectoarelor! Avantaj ei!

În acest context au fost abordate problematici tehnice operaționale privind domeniile menționate. S-a vorbit despre operțiuni de regenerare urbană, valorificare a situ-urilor degradate și frișelor indstriale, exproprieri pentru utilitate publică și exproprieri private, terenuri și construcții rezevate pentru construcția pe ele/în locul lor de locuințe sociale, drept de preempțiune, politici funciare și constituirea de rezerve funciare pentru viitoarele proiecte publice, despre implicarea societăților private din domeniul construcțiilor în realizarea operațiunilor de construire de locuințe sociale până la îndeplinirea cotei de 25 % din fondul construit urban până în anul 2025, despre faptul că locuințele sunt protejate și destinația lor nu poate fi schimbată (spre exemplu în birouri) pentru a nu crea presiune asupra fondului de locuințe existent, despre mecanismele de achiziție de locuințe sociale de pe piața (cca 30.000 anual în întreaga metropolă), despre dispozitive de intervenție asupra locuirii insalubre etc. Au vorbit mai mult ei! C’așa-i în tenis!

Apoi s-a discutat despre transpunerea discursului politic al guvernanților și aleșilor locali în acțiuni concrete! Acesta a fost un moment delicat! Francezii au explicat atașamentului primăriței Anne Hidalgo pentru problematicile dezvoltării urbane durabile, a ameliorării calității spațiului public și a parcului de locuințe sociale, precum și maniera în care echipa sa (primarul își alege adjuncții, câte unul pentru fiecare sector de activitate speific, fiecare având tutelă asupra unei direcții din Primărie) contribuie la îndeplinirea obiectivelor stabilite! Apoi au discutat despre importanța implicărilor aleșilor locali în succesul proiectelor de regenerare urbană. În acest context au întrebau de agenda publică a primarului Oprescu (pe care l-au cunoscut în martie 2015 când acesta a realizat o vizită oficială la Paris), respectiv a primarului Vanghelie de la sector 5 (reuniunea având o componentă aplicație teren cartier Ferentari): fâstâceală în echipa română până să spună că agenda lor este în “arest la domiciliu”! Dezavantaj noi și puternică lovitură de game!…

Reuniunea mi-a amintit de o istorioară celebră în urbe. Ulysse de Marsillac (1821 — 1877), jurnalist francez care s-a stabilit în București în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, a fost pe la 1869 ghidul consului francez abia instalat în București. Cu pasiunea ce îl caracteriza pentru acest oraș, i-a arătat centrul, Cotrocenii, mahalalele din nordul și sudul gârlei Dâmboviței, ajungând într-un punct de perspectivă asupra Bucureștiului din zona Dealului Spirei. În acest moment al plimbării, privind în zare către Occident, consulul îl întreabă pe Ulysse de Marsillac:

“Cât de departe este Bucureștiul de Paris?”

“200 de ani, Excelență! 200 de ani…”