Date, locuri și fapte, Guvernanță urbană și teritorială, Locuire în România

Destinul conacelor și moșierilor din România – noaptea de 2/3 martie 1949

În noaptea de 2/3 martie 1949, la ora 2, echipe de activişti şi securişti au scos din casele lor (rareori palate, de cele mai multe ori conace de ţară, semănând cu nişte locuinţe mai răsărite, dar și conace medievale – mai ales în Transilvania și Banat) peste 4375 de familii din mediul rural, totalizând peste 9250 de membri. Noaptea ca Hoții !

Aceste conace, majoritatea în ruină astăzi la marginea satelor României, au fost utilizate ulterior ca sedii de CAP-uri sau alte instituții ale statului (orfelinate, dispensare, spitale de psihiatrie etc.). Foarte puține au o nouă viață în post-comunism, fiind devastate sistematic de localnici sau degradate de trecerea timpului…. Majoritatea sunt excepționale prin arhitectura, istoria sau situarea lor! O sa revin curând cu câteva povești și multe poze din colecția mea de conace!

În 2 martie 1949 a fost adopt decretul nr.83/1949 de expropriere a moşiilor de 50 de ha. şi a fermelor model (Art. 1. – Pentru a împiedica acţiunea de sabotare a planului de însămânţări şi a producţiei agricole; Pentru a asigura dezvoltarea agriculturii în Republica Populară Română. Art. 2. – Trec în proprietatea Statului, ca bunuri ale întregului popor:…….).
Sunt naţionalizate astfel 6.258 de moşii şi 4.456 conace.

Strategia infiltrării partidului comunist în societatea rurală s-a bazat pe „lichidarea moşierimii ca clasă” şi pe „îngrădirea” ţăranilor mijlocaşi, consideraţi agenţi ai capitalismului, care trebuie anihilaţi ca instrumente ale „luptei de clasă”.

Locuinţele , cu întregul lor inventar, inclusiv hainele de corp, au fost confiscate, iar „moşierii”, între care mulţi erau doar fermieri obişnuiţi, au fost „dislocaţi” în localităţi cât mai îndepărtate, pe care nu au mai avut dreptul să le părăsească până la începutul anilor 60, fiind supravegheaţi de Miliţie şi obligaţi să se prezinte la controale periodice. Spre exemplu, filosoful Constantin Noica era în acea noapte la conacul părinților săi de la Storobăneasa (jud.Teleorman) și a fost obligat să aibă ani buni domiciliu obligatoriu la Câmpulung Muscel! „Moşierilor” găsiţi în noaptea de 2 / 3 martie în alte localităţi li s-a fixat domiciliu obligatoriu acolo, iar cei aflaţi în străinătate au rămas pe loc, mărind rândurile exilaţilor.

Tuturor li s-a „legalizat” situaţia abia peste un an, printr-o Hotărâre a Consiliului de Miniştri (nr. 1154 din 26 octombrie 1950) care instituia pedeapsa de „domiciliu forţat”. Cu această acoperire, statul comunist şi-a pus în carantină o importantă parte a elitei economice, ai cărei componenţi au devenit nişte „paria”, împiedicaţi să-şi practice profesiunea şi să-şi termine studiile.

Info text: http://www.memorialsighet.ro

Imagine:

1. conacul familiei Negulescu de la Băjani (com.Vadu Pasii – jud.Buzău) – fost sediu al C.A.P. (Cooperativa Agricolă de Producție) până în 1990!

2. Conacul Noica de la Storobaneasa – jud.Teleorman