Guvernanță urbană și teritorială

Bucureștiul meu, Guvernanță urbană și teritorială, Locuire în România

Despre ideologie și politici de locuire în România post-decembristă

Mai mult de jumătate din viața mea este post-decembristă, dar au fost destui ani și înainte… Din acest punct de vedere apreciez că sunt dintre acei norocoși care au avut libertatea de a alege și oportunitatea de a se forma profesional în perioada de după, dar care au habar, din proprie experiență, și de ceea ce se întâmpla înainte! Au fost și bune și rele, în ambele epoci… Avantajul generației mele îl văd în șansa de a fi trăit și crescut odată cu România de după, fiind astfel contemporan conștient (chiar participant activ în unele momente și chestiuni precise…) al politicilor și măsurilor luate în diferite domenii, inclusiv locuire, în această perioadă post-decembristă. Evident că în fiecare dintre epoci, au fost măsuri al căror efecte și semnificații sociale și/sau economice nu le-am înțeles imediat, mai ales acelea care nu aveau asupra mea sau familiei mele un impact direct. Pe majoritatea însă le-am știut la timpul lor, fiind analizate critic, răstălmăcite și povestite de diverse persoane implicate. Citește mai departe

Bucureștiul meu, Guvernanță urbană și teritorială

Bucureștiul este victima politicii … sau despre disfuncțiile administrative și efectele asupra dezvoltării Capitalei

În 1936 Gh. Vîrtosu , analizând particularitățile locuirii din zonele periferice și mecanismelor planificării urbane, aprecia că „Bucureştiul este o victimă a politicii”. Astfel, concluziile sale privind noile cartiere periferice rezultate din inițiative private de extindere a oraşului prin parcelări, lipsite frecvent de utilităţile necesare, evidențiau că : primăriile, în special cele din comunele suburbane, aplicau cu multă fantezie regulamentele ; conducerea primăriilor fiind de ordin politic, face din nevoia captării de simpatie a cetăţenilor tot felul de derogări, păsuiri şi îngăduinţi ; jandarmii nu sunt nici energici, nici incoruptibili, iar personalul de control este insuficient ca număr.
Lucrurile erau cu atât mai grave cu cât, spunea Gh.Vîrtosu, Capitala “reprezintă sau mai bine zis materializează cele mai înalte aspirații și cele mai permanente năzuinți ale unui neam. Căci o Capitală nu este numai o reședință regală, sediul Guvernului etc. ci locul unde cetățenii din toate părțile țării trebuie să găsească simbolul unei solidarități naționale. Ori este știut în legile urbanismului, că un oraș, cel puțin un oraș modern, care are pretențiile unui mare viitor, trebuie să se organizeze din afară înăuntru pentru a evita în viitor marile conflicte sociale care se pot ivi din insuficiența gopodăriei unui oraș cu pretenții democratice”. …Recapitulând, spunea Gh.Vîrtosu, „ne simțim îndreptățiți a ne pune următoarea întrebare care ne pare absolut logică. Ce au făcut autoritățile la București?” Citește mai departe

Bucureștiul meu, Guvernanță urbană și teritorială, Locuire în România

Despre clădirile cu risc seismic sau Bucureștiul vulnerabil în fața iminenței cutremurului… […sau nu este oare mai ieftin ca unele imobile să fie demolate, în loc să fie consolidate înainte de a le dărâma cutremurul?]

Cred că fiecăruia dintre noi, amintirea zilei de 4 martie 1977 ne da fiori! Prezența tot mai accentuată în discursurile publice a aspectelor legate de risc seismic și consolidare a clădirilor afectate are sens! Din păcate, foarte multe dintre discursuri sunt de formă (este la modă, dă bine să ataci această problematică, să pari interesat și la curent cu problemele cetățenilor…) și nu sunt însoțite de soluții ! În ZIUA ACEEA, toate aceste vorbe nu vor mai conta, iar când ne vom dezmetici, îl vom căuta pe acarul Păun (dar acesta va fi poate sub ruine…)!

Dezbaterile s-au accentuat în ultimele lunii, atunci când o serie de clădiri cu risc, având funcțiuni care presupun flux de persoane, au fost închise (teatre, magazine, cinematografe…)! Acțiunile în spiritul aplicării legii au deschis discuții contradictorii: pentru unii, clădirile vizate, expertizate și clasate, nu erau considerate a fi un pericol; alții însă au contestat certificările ingineresti, iar mulți alții au vorbit despre necesitatea alocării de mai mulți bani publici pentru programul de consolidări, fară a exista însă o analiză prealabilă a funcționării programului guvernamental dedicat! Citește mai departe

Bucureștiul meu, Guvernanță urbană și teritorială, Locuire în România

Bucureşti – Paris tur și retur (d’experience) în planificare urbană, locuire sau cât de departe este Bucureștiul…

La începutul lunii, a avut loc la centrul ARCUB de la Hanul Gabroveni din București runda retur a reuniunii tehnice dintre specialiștii / funcționarii publici din domeniile planificării urbane, locuirii și asistenței sociale din Primăria Municipiului București și a celei din Paris. Evenimentul a fost conceput ca un atelier de lucru în care specialiști cu profil profesional și origini instituționale diverse (2 din cei 5 francezi erau geografi..sic!), angajați în cele două instituții menționate sau invitați ai acestora au prezentat și dezbătut problematici de actualitate referitoare la structurile, competanțele și instrumentele operaționale ale administrațiilor publice locale în domeniile menționate. Arhitectul șef al capitalei, un bun cunoscător al instituțiilor și normelor din România și Franța, a fost amfitrionul și spiritul atelierului! Citește mai departe

Bucureștiul meu, Date, locuri și fapte, Guvernanță urbană și teritorială

16 Februarie… și buna administrare a Bucureștiului

Aparent nicio legătură! Și, cu toate acestea, există o legătură între cele două elemente. Menționez că acest articol nu este unul de istorie, ci unul vizând gestiunea urbană bucureșteană. Nu comentez semnificațiile istorice ale momentului 16 februarie 1933, mai ales în contextul scrierii și rescrierii periodice a istoriei, fapt care mă îndeamnă la prudență în a lua o poziție “fermă” asupra evenimentelor. Citesc acum Amintirile colonelului Lăcusteanu care oferă o cu totul altă perspectivă asupra momentului revoluției de la 1848 și a eroilor săi care, ca nume de străzi dar nu numai, au traversat epocile…

Revin la 16 februarie, strada, cartierul și piața agro-alimentară și București! Sunt relicte ale perioadei anilor 50 (rămășițe ale Raionul 16 Februarie, devenit ulterior Raionul Gh. Gheorghiu-Dej, subunitate administrativă suprapusă parțial peste teritoriile de astăzi ale sectoarelor 1 și 6, de o parte și de alta a căii ferate),  dar care acum nu mai au nici semnificații ideologice și nici nu mai funcționează ca repere identitare locale sau elemente de orientare eficientă în spațiul urban. Cartierul 16 Februarie este localizat la capătul liniilor de tramvai de pe Calea Giulești, fiind numit așa mai mult de către RATB și foarte puțin de către locuitorii săi și corespunde în fapt teritoriilor fostelor cartiere Giulești Sârbi și Țigănia. Ca practică de marketing teritorial, în perioada comunistă aceste teritorii periferice și cu o istorie socială precară, au fost redenumite după evenimentul care a legitimat mișcarea comunistă prin efecte imediate (muncitori greviști împușcați) și urmări (ani grei de închisoare pentru liderii greviștilor, deveniți mai apoi lideri ai regimului comunist în România).  Strada și Piața agroalimentară 16 Februarie se află dincolo de calea ferată, în cartierul Bucureștii Noi, piața fiind elementul de orientare urbană cel mai cunoscut pentru locuitorii din zonă. Semnificațiile odonimului încep să se piardă în negura anilor… Citește mai departe